luni, 26 octombrie 2015

Muşamalizarea de către CIA a circumstanţelor asasinării lui JFK



 "History is a greek word which means, literally, just investigation." (Arnold Toynbee)



Internetul oferă zi de zi surprize celor care știu să le caute și, uneori, celor care stau pur şi simplu cu gura căscată (cum e şi cazul meu)
Ultima surpriză care mi-a picat din întâmplare în monitor constă într-un raport al unui istoriograf al CIA, pe nume David Robarge, publicat în 2013 într-o revistă secretă, de uz intern, a agenției de informații. Beneficiind, inițial, de statutul ”SECRET/NOFORN”, însemnând că materialul nu poate părăsi agenția și nici împărtășit cu guverne străine, acesta a fost declasificat în surdină și a apărut în arhivele Universității George Washington, (D.C.).
În ce costă surpriza? În faptul că raportul dezvăluie unele circumstanțe pe care directorul CIA din acea vreme, John MaCone, le-ar fi ascuns cu prilejul anchetei desfășurate de Comisia Warren în cea ce privește asasinarea Președintelui J.F. Kennedy, la Dallas, în 22 noiembrie 1963, informațiile în cauză fiind de natură a arunca o nouă lumină asupra acelor evenimente.



O scurtă rememorare a evenimentelor din acea perioadă e necesară pentru înțelegerea contextului la care se referă documentul nostru.


În 17 aprilie 1961, refugiații cubanezi antrenați de CIA debarcă în Golful Porcilor, în încercarea de a răsturna regimul lui Fidel Castro. Lipsită de sprijin aerian, acțiunea înregistrează un fiasco total. Ca urmare a acestui eșec, Allan Dulles este forțat să demisioneze de la conducerea CIA, fiind înlocuit, în noiembrie 1961, cu John McCone de către președintele JFK. În 22 noiembrie 1963, acesta din urmă este asasinat la Dallas, cu prilejul unei călătorii în Texas. Noul președinte, LB Johnson, instituie o comisie de anchetă asupra evenimentelor condusă de șeful Curții Supreme, Earl Warren, care își va publica raportul în septembrie 1964. Pe scurt, concluzia acestui raport a fost aceea că Lee Harvey Oswald a fost un dezaxat care a acționat de capul lui, la fel stând lucrurile și cu Jack Ruby, asasinul asasinului. Controversele stârnite de Raportul Warren sunt de notorietate, ele fiind susținute din ambele perspective, pro și contra, prin studii și investigații ulterioare.
(Există o vastă literatură referitoare la acest subiect care m-a fascinat încă din fragedă junețe. Pentru detalii cu privire la istoricul Agenției Centrale de Informații invit pe cei interesați să studieze următoarele lucrări de referință: Christopher Andrew - CIA și Casa Albă|Serviciul Secret și președinție americană de la George Washington la George Bush și John Renelagh - Agenția CIA, ascensiunea și declnul)

Cocluzia Comisiei Warren s-a bazat într-o măsură semnificativă pe mărturia şefului CIA, McCone, care a negat sub jurământ existenţa vreunui indiciu privind vreo conspiraţie în cazul asasinării preşedintelui american.

Investigaţiile lui Robarge dezvăluie că McCone a ascuns cu bună ştiinţă o serie de informaţii care ar fi fost în măsură să determine o altă abordare în ancheta Comisiei. Aceste informaţii se refereau la existenţa planurilor secrete ale Agenţiei de asasinare a lui Fidel Castro, planuri care la data morţii Preşedintelui Kennedy datau deja de caţiva ani (Castro preluase puterea la 1 ianuarie 1959). În lumina acestora, Comisia Warren ar fi fost obligată la o investigare mai profundă a legăturilor pe care LH Oswald le-ar fi avut în Cuba şi care ar fi putut să facă din acesta instrumentul unor acţiuni de răzbunare, din partea lui Castro sau a suporterilor săi, în legătură cu conspiraţiile CIA.
Se pare că însuşi Robert Kennedy, fratele preşedintelui asasinat şi ministru al justiţiei în administraţia fratelui său, ar fi avut convingerea că asasinatul s-ar fi desfăşurat în contextul menţionat.

Pe lângă aceste aspecte, CIA a ascuns Comisiei faptul că se găsea oarecum în contact cu Oswald înainte de 1963 şi că îi monitoriza corespondenţa încă de pe vremea când acesta îşi manifestase intenţia de a se stabili în URSS.

Articolul menţionat se axează însă doar pe aspectele legate de eforturile Agenţiei de informaţii de a muşamaliza starea de lucruri prezentată, fără a da neapărat un răspuns la chestiunea de fond. În centrul său se găseşte John McCone care, contrar celor cunoscute până în prezent, ar fi dirijat personal fluxul de informaţii care se desfăşura între Agenţie şi Comisia de anchetă. Acesta ar fi beneficiat şi de sprijinul fostului director al Agenţiei, Allen Dulles, în calitate de membru în Comisia Warren.

Cele arătate în raportul lui Robarge dezvăluie, fără îndoială, că Agenţia Centrală de Informaţii a Statelor Unite a fost unul dintre principalii actori în muşamalizarea circumstanţelor asasinatului din 22 noiembrie 1963 de la Dallas.
Chiar şi acest raport nu a fost desecretizat în totalitate, informaţii sensibile fiind şterse în continuare din varianta publică a acestuia.

Invit pe cei interesaţi să studieze raportul Robarge aici.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu