luni, 7 iulie 2014

Cine conduce lumea?



   Titlul acestui articol v-ar putea induce în eroare, făcându-vă să credeţi că este un nou "bla-bla" la o temă îndrăgită de amatorii teoriei conspiraţiei, cum sunt cele care inundă mediul on-line şi social media.
    Am să vă dezamăgesc şi am să să vă spun din start că cele ce urmează reprezintă o trecere în revistă a opiniilor şi cercetărilor unor persoane a căror statură profesională este, dincolo de orice dubiu, demnă de toată admiraţia.








   Prima persoană despre care vorbeam mai sus se numeşte James B. Glattfelder, fizician la bază, deţinător al unui Doctorat în Studiul Sistemelor Complexe obţinut la Swiss Federal Institute of Technology, şef al departamentului de cercetări cantitative la Olsen Ltd., Zurich (pentru neiniţiaţi, Olsen este una dintre cele mai importante firme  în management valutar).
    El este coautor al unui studiu numit "Reţeaua Controlului Global Corporatist", studiu reprezentând o abordare ştiinţifică a economiei globale din perspectiva fluxului controlului între oameni şi companii, în care demonstrează că acest control asupra întregii economii este concentrat într-un nucleu minuscul de "top players", lăsându-ne pe toţi ceilalţi vulnerabili la răspândirea rapidă a oricărei crize economice.

    O prezentare pe tema asta se găseşte pe TED Talks, şi vă invit cu toată căldura să o urmăriţi. Ea beneficiază de subtitrare în română, astfel încât am să expun, în cele ce urmează, doar nişte idei principale:

    În materialul de faţă, economia globală este studiată prin prisma teoriei sistemelor complexe, care presupune examinarea interacţiunilor dintre părţile componente ale unui astfel de sistem, urmărindu-se determinarea regulilor de interacţiune care derivă din comportamentul sistemului ca un întreg.
Pentru a răspunde la întrebarea "Cine conduce lumea?", studiul urmăreşte reţelele de proprietate pe care le descrie prin noduri (cum ar fi firme, persoane, guverne, fundaţii), legături (procentaje de deţinere) şi valoare.

În total studiul a urmărit :
- 13 milioane de relaţii de proprietate
- 43.000 de corporaţii multinaţionale
- 600.000 noduri
- 1 milion de legături (link-uri)

O astfel de reţea ar arăta în felul următor:


    După cum explică Glattfelder, în acest ecosistem al corporaţiilor multinaţionale există o periferie şi un centru - o reţea interconectată care conţine aproximativ 75% din totalul participanţilor. În centru se găseşte ceea ce studiul numeşte nucleul (core). Acest nucleu conţine un număr de 1300 de noduri puternic interconectate. Deşi doar 36% din corporaţiile multinaţionale se găsesc în nucleu, ele crează 95% din valoarea întregii reţele.



    Autorii studiului alocă fiecărui participant în acest sistem un anumit grad de influenţă. Asfel, au reuşit să determine că un număr de 737 de acţionari principali deţin potenţial controlul asupra 80% din valoarea corporaţiilor multinaţionale. Aceşti acţionari principali reprezintă în special instituţii financiare din SUA şi Marea Britanie.
    Pentru a vă face o idee, iată-le pe primele 10 din această listă:

1. Barclays plc
2. Capital Group Companies Inc.
3. FMR Corporation
4. AXA
5. State Street Corporation
6. JP Morgan Chase & Co.
7. Legal & General Group plc
8. Vanguard Group Inc.
9. UBS AG
10. Merrill Lynch & Co Inc.

    Dar asta nu e tot!  (ca în reclamele alea imbecile de la teleshopping :-) ). Mergând mai departe, ei au determinat că primii 146 din nucleu, reprezentând doar 0,024% din totalul nodurilor studiate, deţin controlul asupra a 40% din valoarea corporaţiilor transnaţionale.
    Acest grad înalt de interconexiune înseamnă nu doar că ne găsim cu toţii sub influenţa câtorva, ci şi că problemele lor se pot răspândi ca focul, cuprinzându-ne pe toţi şi devenind ale noastre.


                                                                                                  ~/~

    Cealaltă persoană despre care vreau să vorbesc se numeşte Karen Hudes, absolventă de drept la Yale. Ea a lucrat la departamentul juridic al Băncii Mondiale mai bine de 20 de ani, de unde a fost concediată pentru că a tras un semnal de alarmă demascând corupţia din interiorul acestei organizaţii. Avem, aşadar, de a face cu ceea ce media numeşte un "insider".

    Cu prilejul mai multor intervenţii Hudes a încercat din răsputeri să dezvăluie sistemul financiar corupt pe care elita globală îl utilizează pentru a controla toate resursele lumii. Ea arată cum acest sistem este dominat de un mic grup de figuri corupte, avide de putere, cantonate în jurul U.S. Federal Reserve, la rândul ei, o entitate privată. Respectivul grup este cel care a reuşit să-şi subordoneze şi înreaga media oficială (mainstream media).
În expozeul său, Karen Hudes face trimitere la studiul la care m-am referit în prima parte, întărind concluziile prezentate şi adăugând unele referinţe izvorând din calitatea pe care a avut-o în interiorul Băncii Mondiale.

    Conform declaraţiilor ei, elita globală nu numai că îşi exercită controlul asupra mega-corporaţiilor despre care am vorbit în prima parte, dar domină, deasemenea, organizaţiile internaţionale care nu se supun legilor vreunui stat, nu răspund în faţa niciunui guvern, dar care controlează financiar practic toate naţiunile lumii, prin controlul creării şi fluxului de bani. Şi numeşte aici Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional şi Băncile Centrale.

    La vârful acestui sistem stă Banca Reglementelor Internaţionale (Bank for Internatinal Settlements, BIS). Aceasta e banca centrală a băncilor centrale. Sediul ei se află la Basel. Ea nu se supune legilor si taxelor din niciun stat şi nu răspunde în faţea vreunui guvern naţional. În trecut această bancă era folosită de nazişti pentru spălarea banilor. Astăzi, principalul rol al BIS este ghidarea şi planificarea centrală a sistemului financiar global. Având în vedere că actualmente 58 de bănci centrale aparţin BIS e imediată aserţiunea că ea are o înrâurire mai consistentă asupra dezvoltării economice a unei ţări decât ar putea avea vreun reprezentant ales. La fiecare două luni, reprezentanţii băncilor centrale se adună la Basel sub auspiciile BIS pentru a lua decizii care afectează fiecare locuitor al acestei planete, fără ca vreunul dintre ei, locuitorii, să aibă vreun cuvând de spus.
    BIS a fost fondată de către elita mondială şi acţionează în beneficiul acesteia, urmând a fi o piatră de hotar în edificarea unui sistem economic mondial centralizat, pe care unii teoreticieni îl prevăzuseră cu cincizeci de ani înainte şi de "binefacerile" căruia ne bucurăm astăzi. Acest sistem este unul de tip neo-feudal, în care noi, cu toţii şi guvernele naţionale ne găsim sub sclavia datoriilor de tot felul. E un sistem guvernat de băncile centrale şi de BIS, creat pentru a transfera bogăţiile lumii din mâinile noastre în cele ale elitei globale.


    În cele ce urmează vă prezint un interviu al lui Karen Hudes, în care expune pe larg consideraţiile pe care le-am prezentat eu mai sus.

Un articol pe o temă oarecum similară, veţi găsi pe acest blog sub titlul "Inamicul public nr. 1".
De asemenea, despre sistemul bancar şi rolul băncilor centrale veţi găsi tot aici, o serie de articole sub titlul "Despre bani, bănci şi alte jucării"

Şi, la fel  cum spuneam în finalul articolului menţionat, nici acesta nu e, încă, încheiat...




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu