Aşadar, în luna februarie piaţa noastră, a argintului, intră în stadiul de bulă speculativă. Toţi cei care vor să nu scape trenul se aruncă din mers în vagoane, buluc. În următoarele trei luni, entuziasmul cuprinde pe toată lumea.
Spre sfărşitul lui aprilie, lucrurile încep să se precipite.
Preţul se apropie de un nivel la care s-a mai ridicat odată înt-o bulă precedentă, cu 20 de ani în urmă. "Smart Money" ştiu lucrul ăsta, şi încep a lichida din poziţii, cu profituri considerabile (în 9 ani, preţul argintului a crescut de 12 ori!).
Printre ei, cu totul din întâmplare, mă găseam şi eu. (ulterior am aflat că îmi inchisesem expunerea la acelaşi nivel la care o făcuse un oarecare Soros, care nu era ca şi mine, un negru pe plantaţie, ci era chiar unul dintre arendaşi).
Asta nici măcar nu se simte. Abundenţa de cumpărători exuberanţi măreşte în continuare cotaţiile, făcându-mă să mă întreb dacă nu cumva m-am grăbit cu ieşirea mea din joc.
Iaca, vine şi noaptea de 1 Mai.
Hoţeşte, pe când toată suflarea traderistică dormea, în afara câtorva bănci din orientul îndepărtat, cineva (o să vedem noi cine!) se gândeşte că ar cam fi cazul să trântească piaţa. În condiţii de lichiditate apropiată de zero nici măcar nu e nevoie de prea mulţi bani să faci lucrul acesta. Şi totul se întâmpla cu doar o oră înaintea acţiunii în forţă de capturare a lui Osama bin Laden.
Dimineaţa, când Europa îşi ia locul în faţa terminalelor de tranzacţionare, se instalează panica. Bulgărele de zăpadă începuse să se rostogolească. O rostogolire care a durat patru zile, şi care a măturat toată pleiada de întârziaţi care se luptau în ultimele săptămâni să urce din mers într-un tren în plină viteză.
(va urma)
ATENŢIE: piaţa argintului este una cu
volatilitate extremă, iar abordarea ei nu o recomand sub nicio formă
celor neavizaţi. Apelaţi la profesionişti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu